Investiții pe timp de criză

Criza economică este un fenomen economic dezavantajos. În timpul unei crize economice, prețurile activelor de investiții scad brusc, companiile și consumatorii nu își pot plăti datoriile, iar instituțiile financiare se confruntă cu lipsuri. Cum se comportă piețele în timpul unei crize economice și este posibilă „investirea în criză”?

Criză economică

Criza economică vine adesea cu panică, deoarece investitorii își vând activele și retrag bani din conturile lor de economii, temându-se că vor scădea în valoare dacă rămân neatinse.

Criza poate afecta doar instituțiile financiare sau întreaga economie, economia regională sau economia mondială. Necontrolat, poate duce la recesiune. Chiar dacă se iau anumite măsuri pentru a preveni criza, este posibil ca acestea să nu funcționeze așa cum s-a intenționat, astfel încât nu există soluții perfecte care să împiedice producerea crizei economice.

Criza economiei globale

O criză financiară poate avea multe motive. De exemplu, se poate întâmpla din cauza supraevaluării instituțiilor sau a activelor și poate fi agravată de acțiunile iraționale ale investitorilor.

Unul dintre factorii care încurajează astfel de comportamente sunt bulele de speculații. O bulă speculativă apare atunci când cererea pentru o anumită investiție crește, iar prețurile activelor sunt mai mari decât sugerează valoarea lor obiectivă. Fără active reale care să susțină prețurile ridicate, prețurile acțiunilor nu pot fi deținute, iar piețele întregi le corectează la un nivel rezonabil. Se întâmplă într-o gamă largă de active, investitorii își retrag banii de pe piețele incerte, ceea ce îi destabilizează și mai mult. Astfel, piețele destabilizate contribuie la o criză.

O rată ridicată a șomajului poate fi, de asemenea, rezultatul unei crize economice în curs sau a uneia dintre cauzele acesteia. O criză economică poate avea loc și atunci când ratele ridicate ale dobânzilor, împrumuturile bancare și scăderea cheltuielilor clienților determină companiile să concedieze lucrătorii pentru a supraviețui încetinirii economice. Aceasta se transformă într-o spirală descendentă, deoarece consumatorii șomeri nu cheltuiesc bani, ceea ce duce la scăderea veniturilor companiei și la reducerea în continuare a numărului de angajați. Creșterea șomajului poate fi observată și atunci când companiile externalizează munca în alte țări. Acest tip de șomaj este constant și poate duce la instabilitate economică mai lungă.

O criză cauzată de un dezastru natural poate provoca, de asemenea, o criză economică. Uraganele, inundațiile, seceta și epidemiile pot afecta prețurile pe care le plătim pentru produsele alimentare în magazine. Creșterea prețurilor la alimente poate afecta obiceiurile consumatorilor și poate începe un ciclu descendent, care reduce veniturile companiilor și provoacă șomaj.

Cazuri de criză economică

Economiile din majoritatea țărilor lumii au trecut printr-o criză cel puțin o dată. Vă oferim exemple ale celor mai mari și mai recente crize:

  • Prăbușirea pieței din 1929. Prăbușirea, care a început pe 24.10.1929, a provocat prăbușirea prețurilor după o perioadă de speculații nebunești și împrumuturi pentru a cumpăra acțiuni. Aceasta a dus la Marea Depresiune, ale cărei efecte au putut fi resimțite în întreaga lume timp de câțiva ani. Unul dintre motivele acestei prăbușiri a fost o supraofertă critică de culturi, care a dus la o scădere bruscă a prețurilor. În urma acestei crize, au fost introduse o mulțime de noi reglementări și instrumente pentru a gestiona piața.
  • Criza din Asia 1997-1998. Criza a început în iulie 1997, odată cu lichidarea bahtului thailandez. Neavând o monedă străină, guvernul thailandez a fost forțat să renunțe la legăturile cu dolarul american. Rezultatul a fost o devalorizare masivă, care s-a răspândit în cea mai mare parte a Asiei de Est, lovind Japonia și creșterea raportului datorie-PIB în Thailanda.  Această criză duce la crearea unor reglementări financiare mai bune.
  • Criza financiară globală din 2007-2008. Această criză financiară a fost cea mai mare catastrofă economică de la Marea Depresiune din 1929. A început cu criza ipotecară din 2007 și s-a transformat într-o criză bancară globală odată cu căderea băncii Lehman Brothers în septembrie 2008. Au fost folosite pachete mari de salvare și alte mijloace pentru a opri răspândirea daunelor și economia globală a intrat în recesiune.

Criza globală vs. Investitori

Investitorii, de obicei, nu acționează în conformitate cu teoria financiară tradițională, în care toată lumea acționează rațional pentru a-și maximiza profiturile. Oamenii acționează adesea în mod irațional și se lasă conduși de emoțiile lor, mai ales în perioadele de criză.

Cercetările psihologice arată că oamenii, pe lângă faptul că sunt mai puțin predispuși la risc, sunt, de asemenea, mai reticenți în a suferi pierderi. Acest lucru înseamnă că oamenii sunt mai predispuși să sufere emoțional din cauza pierderii decât să se bucure de câștig. Aceasta, la rândul său, duce la faptul că, de îndată ce pierderea devine probabilă, încep să ia decizii mai puțin calculate, iar tendința lor de a-și asuma riscuri se adâncește. Din păcate, asumarea unui risc prea mare pentru a evita pierderile, de obicei, doar crește pierderea.

Aceste prejudecăți emoționale pot rămâne chiar și după ce criza s-a încheiat. În cadrul unor sondaje, 93% dintre cei din generația Millenials au declarat că au mai puțină încredere în piață și în investițiile lor. Din cauza crizei, tinerii nu apar pe piețele bursiere, amintindu-le de pierderile suferite din cauza crizei economice.

Este posibil să provocăm intenționat o criză?

Declanșarea unei crize este perfect posibilă. Există dovezi că hype-ul creat în mod artificial cu privire la criptomonede a provocat creșterea bulei de speculații în 2017, ceea ce a dus la spargerea bulei în decembrie 2017, prăbușind această întreagă secțiune a pieței timp de aproape 2 ani.

Teoretic, este posibil să se creeze o astfel de criză cu alte active. Criza asiatică, pe care am menționat-o anterior, a fost cauzată de lichefierea criptomonedei thailandeze, ceea ce a dus la recesiune în întreaga regiune, care a persistat timp de un an. Din punct de vedere istoric, o emisie excesivă de bani a cauzat hiperinflația în Republica de la Weimar în 1919-1923, ceea ce a cauzat scăderea salariilor reale și a cererii.

Se știe că este posibil să se producă un dezastru natural, așa cum am văzut în cazul Marii foamete din Ucraina (1932-1933). Un dezastru natural cu o acoperire suficient de mare ar putea provoca o criză globală pe termen lung.

O criză… cine profită de ea?

În timp ce majoritatea investitorilor se panichează și prețurile activelor scad, unii ar putea vedea prețurile scăzute ca o oportunitate de a cumpăra. Foarte adesea, teama determină prețurile activelor să meargă mult sub valoarea lor de bază, recompensând investitorii răbdători, care ar permite ca prețurile să revină la nivelul lor așteptat. A profita de investițiile în timpul unei crize necesită disciplină, răbdare și, desigur, un capital adecvat.

Până de curând, piața bursieră era în mijlocul unei piețe “bull” de 6 de ani, după recesiunea masivă. Cei care nu au căzut în panică au remarcat că nu numai valoarea portofelului lor de investiții a devenit mai bună, dar și că au făcut profituri considerabile.

Piața de capital nu este singura modalitate de a investi în timpul unei crize. Marea recesiune a determinat, de asemenea, scăderea prețurilor imobiliare ca urmare a exploziei de bule pe piața imobiliară. Persoanele care au investit în imobiliare au reușit să obțină active valoroase la un preț considerabil mai mic decât de obicei și, prin urmare, s-au putut bucura de profituri atractive odată ce piața imobiliară s-a stabilizat.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *